M-am dezamăgit

Alex
,
La frontiera

Sunt gay și o știu de mult timp, de mic simțeam că sunt diferit, sunt altceva, nu simt ca ceilalți, nu privesc lucrurile așa, cum o fac ceilalți. Pînă la 18 ani nu doream să recunosc că sunt așa, că sunt gay și îmi plac băieții la nebunie, iar când dorințele de a face cunoștință cu cineva mă copleșeau, eu pur și simplu mă numeam singur pe mine că sunt un nimic, un om fără valoare, care dacă va face coming out, o să moară pentru societate. Mai ușor spus, mă faceam să mă simt un nimeni, ceva de care nimeni nu are nevoie. Uram așa momente, dar mă linișteau. Nici o dată nu m-am pus pe mine în rînd cu alții, fiindcă nu mă consideram om, ci doar o ființă fără sens, care doar respiră aerul din atmosferă și cheltuie banii părinților.

De multe ori îmi veneau în cap gînduri despre sinucidere. Veneam acasă, mă băgam în pat și stateam acolo cu gîndul că sunt nimeni. Am locuit singur timp de un an și am învățat ce înseamnă independență și responsabilitate, am învățat să iau decizii și să mă gîndesc ce o sa mănînc deseară sau cum am să mă încălzesc la noapte.

Problemele mele s-au început din copilărie, cînd mama a început să muncească la Moscova, stătea acolo mult și venea acasă doar pentru cîteva zile. Nu am simțit ce înseamnă iubire de mamă sau susținere, pur și simplu nu am avut părinți, tata nu ma recunoscut de la naștere, și nici pînă în ziua de azi nu am vorbit cu el. Am văzut cum oamenii gospodari deveneau dependenți de alcool, și nu doar o dată ci de foarte multe ori, bunica, mătușa, a doua dădacă, toți îi vedeam cum merg în vale și cum aruncă viața lor la gunoi. Prima dădacă era foarte tînără, încă nu își trăise viața și a început să o facă cînd era cu noi, aducea prieteni, iar nopțile auzeam cum făcea sex cu prietenii ei, nu puteam dormi în așa momente.

De ce am scris aceste lucruri mai sus - fiindcă ele m-au determinat ca personalitate, m-au făcut să am valori în viață, să pot lupta pentru ceva, dacă tuturor din familia mea le era indiferent de cine sunt eu și cum cresc, eu am decis să fiu cineva, iar faptul că sunt gay mă ajută să mă autodetermin.

Să mă interesez activ de acest domeniu, adica de homosexualitate, am inceput în ultimele 3-4 luni, am început să vorbesc cu tineri gay de pe diferite chat-uri, care mai interesanți, care doreau doar să ajungă la mine în pantaloni. Și sincer, am ajuns la concluzia, că majoritatea caută doar sex. Puțini care m-au înțeles și mi-au dat sfaturi, am fost întristat de așa ceva, desigur, doream doar să găsesc pe cineva cu care să ies să vorbim, să facem cunoștință, și în sfîrșit să fim un cuplu, am găsit așa o persoana. Îmi place de el la nebunie, dar e așa de paranoic, se teme de tot, permanent îmi spune să șterg mesajele de pe smartphone. Mă simt încă închis în cușcă și nu știu cînd voi putea ieși din ea.

Părinții mei sunt foarte religioși și am avut noi așa o discuție, mama m-a preîntimpinat că dacă sunt gay, mă alungă din casă și nu mă mai recunoaște ca fiu al ei. Desigur că aceste cuvinte m-au supărat la nebunie, dar o să-i spun într-o zi și atunci, ea va sta în față cu problema de a alege.

Pentru ceilalți băieți vreau să spun doar, că nimic în noi nu poate fi schimbat, nu exista doctor care ar lecui „boala” aceasta, cum spun atot iubiții noștri cetățeni, iubițivă așa, cum sunteți, iar dacă cineva vă spune că ceea ce faceți nu e bine, acela nu e prieten. Viața are sens pentru toți, într-o zi fiecare își va înțelege sensul vieții, eu pe al meu l-am găsit și sunt fericit.

Relatează istoria ta

...Am îmbrăţişat pe prietenul meu gay şi am spus că îl iubesc, şi, mai mult, pentru că a avut curajul să se destăinuie

Prezentătoarea TV

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed
  • Alin... nu e numele meu adevărat...

    Chișinău, Soroca, Bălți, Orhei

    Salut, da sunt așa, sunt gay.