PROPRIUL DECES

sandu
,
Chisinau

Au început…
au început jocurile-n gând,
ating cu mâna părul cărunt…
un tânăr cărunt…
- am îmbătrânit bătut de vânt.
Sentimentele-n suflet purtate
rupte acum în jumătate
s-au împrăștiat pe sol
au țesut un covor.

Au început…
au început să-mi joace gândurile,
încruntate pe față ridurile…
un tânăr cu riduri…
- am îmbătrânit printre ziduri.
Într-o logică absurdă
gândirea-mi ca o pană udă
a rămas la pământ
distrusă de al tău cuvânt.

Au început…
au început bătăi în piept,
secundele se duc și nu mai pot să aștept…
un tânăr fără timp…
- pe o secundă de plăcere am dat viața în schimb.
Mă sting cu fiecare minut,
mă întreb, tu ce ai fi făcut,
de erai în locul meu?
dar să îmi imaginez îmi este greu.

Au început…
au început respirații tăcute,
și bătăi de inimă mute…
un tânăr stins…
- chipul îmi este nins.
Fără glas, fără puls,
din mine ultimul cuvânt am smuls
ca să strig numele tău,
dar vocea-mi sa pierdut în ecou…

Relatează istoria ta

Când vom înţelege că nu există oameni cu anumite drepturi şi oameni cu alte drepturi, doar atunci se va instaura o societate tolerantă în care orice om îşi va putea manifesta potenţialul.

Jurist, Expert în Drepturile Omului

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed

Poţi face o donaţie financiară. Aceasta va acoperi cheltuielile de mentenanţă a site-ului.Donaţie

  • Andrei

    Chişinău

    Sunt plictisit ca om, ca gay, ca un simplu băieţel “liber”.