Mă întreb mereu cu ce am greșit ca să mă nasc atât de diferit de ceilalți băieți? De ce nu iubesc și eu fotbalul? De ce nu particip la cele mai grandioase lupte între ei? De ce nu mă uit la fete, precum se uită ei?

Îmi amintesc că încă de mic copil am depresii de la astfel de gânduri. Dar cum poți să te comporți altfel, dacă nu ai o explicație, o informație sau un ajutor de la cei din jur. Am avut o copilărie interesantă, nu neg. Am avut acces la multe lucruri, și nu am știut limita. Dar acest gând, că sunt diferit, mă chinuie și astăzi, oferindu-mi doar probleme.

Mă lovesc de sentimente necontrolate pentru cei de gen masculin, de nopți excitante și dorințe de cel mai înalt nivel. Trăiesc o iubire platonică pentru „EL” și sunt obosit să mai lupt cu tăcerea mea. Interiorul meu mă dă de gol.
Îmi doresc ca totul să se termine. Și văd doar o posibilitate. Sper, ca totuși să fie dreptate și egalitate în întreaga lume.