Sunt gata să-mi deschid inima.

Iurie...
,
Ialoveni

Bună, sunt Iurie.
Aș vrea să mă adresez tinerilor care fac parte din categoria "LGBT".
Deci, voi începe de la capăt.
Încă de mic copil nu mă ocupam de ce se ocupau și alți copii. Eu eram un pic altfel... nu iubeam „fotbalul” sau să mă joc cu roboței și alte jucării. Eu preferam să observ natura și să cad pe gînduri. Eram într-o lume, unde totul era cum doream eu. Apoi, după ce am început să frecventez grădinița, am început să ma simt din ce în ce mai rău. Părinții observau că ceva se întîmplă și au făcut astfel încît să nu mai merg la grădiniță. Astfel am stat acasă și am învățat împreună cu mama. Încurînd ne-am mutat în casa bunicii. Am început o viață nouă, însă la fel nu iubeam fotbalul s-au jocurile baieților. Chiar am început să stau mai mult prin casă, cu nasul în cărți. Învățam multe, chiar nu semănam cu un băiat de vîrsta mea.

Tot în acel an, am pașit pragul școlii devenind elev în clasa întîi. Nu mă comportam ca ceilalți băieți și stăteam mai mult ce fetele. Pentru că nu mă interesau ocupațiile băieților, primeam diverse porecle. Anii treceau, eu rămîneam singur într-o lume, unde nu aveam prieteni. Am absolvit clasa a șaptea. În vara anului 2013 pe site-ul de socializare "Одноклассники" am dat de un băiat, mai mare ca mine, din Rusia, care avea cîteva poze cu baieți ce se sărutau. Era ceva "Wow..." pentru mine. I-am propus prietenie acelui băiat și el a acceptat. I-am scris un mesaj de genul "nu ți-e rușine?". El mi-a răspuns că nu, ăsta e el și nu-i pasă de părerea oamenilor. Asta chiar era "WOW!". Însă eu continuam să comunic cu el și cu timpul mi-a devenit cel mai bun prieten. Apoi am căutat mai mulți băieți bisexuali ca el și chiar gay! Le-am găsit... le-am propus la toți prietenie și toți au acceptat. Cu unii mă înțelegeam atît de bine, încît chiar și acum țin legătura cu ei și îi numesc "frați" pentru că îi iubesc ca pe niște frați reali.

A venit și toamna... era luna septembrie, cînd un băiat mi-a propus prietenie. Ne înțelegeam foarte bine, nu știam cum să ajung mai repede acasă ca să-l revăd. Timp de două zile a devenit iubitul meu. Îl adoram... cu timpul am început să ne certăm, însă tot ne iubeam. Iată că într-o zi ne-am certat atît de tare inchît părea că gata. Într-o zi, un băiat care era cunoscut cu el mi-a spus că e la spital. Atunci mi-am dat seama că eu sunt vinovatul... după o săptămînă am văzut că-i on line și i-am scris un mesaj. El mi-a răspuns că-i era dor de mine și eu i-am spus acelaș lucru. A doua zi el mi-a trimis un mesaj de genul "promite-mi că orice s-ar întîmpla vei avea grijă de tine", eu am făcut-o și acelaș lucru. El mi-a scris "Îmi cer scuze că-ți stricam deseori dispozoția, tu nu știi ce familie am eu, cum învăț, unde lucrez, nu știi nimic despre mine. Eu te rog să ai grijă de tine. Eu voi fi îngerul tău păzitor și voi avea mereu grijă de tine pentru că te iubesc... a doua zi (24.10.2013) prietenul lui mi-a scris că băiatul pe care-l iubesc nu mai e...
Nu știam ce să fac, unde să plec, la cine să ma adresez....
Am rămas doar eu și ÎNGERUL MEU PĂZITOR.

Acum vreau ca toți tinerii "LGBT" să nu se lase bătuți așa ușor,vreau să aibă un viitor mai bun și le doresc să înțeleagă că trebuie să iubești persoana care ți-e aproape.
Chiar dacă sunt încă tînăr am luat o lecție de viață foarte importantă.

Relatează istoria ta

Homosexualitatea nu este o formă de sexualitate numaidecât, ea trebuie înţeleasă ca o formă de umanitate.

Sociolog

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed

Înscrie un scurt film pentru a susţine pe cei care necesită de sprijinul tău. Ajută şi pe alţii să accepte diversitatea. Înregistrează video

  • freespirit

    Chișinău

    Toată viața mea, am avut o stare de apatie, și nu înțelegeam care e cauza. Abia la 24 de ani am realizat motivul.