Starea mea de acum

Leo
,
Chișinău

Sunt un simplu băiat, am 16 ani. Îmi iubesc familia, puținii prieteni pe care îi am, în schimb mă urăsc pe mine. Mă urăsc așa de tare, cum nu am urât nimic mai mult în această viață. Iubesc oamenii, îmi place să-i văd fericiți și împliniți, însă îmi urăsc viața, sunt rece și dur cu mine, mă uit în oglindă și-mi vine să o sparg, nu supot să mă văd în ea. Cred că sunt doar o pacoste și un mic gunoi pe lumea asta. Voiam să spun că sunt gay, dar totodată urăsc acest cuvânt la fel ca pe mine. Nu o să mă pot accepta, nu am avut parte de dragoste, am doar câțiva prieteni, dar cam distanțiați de mine și nu prea am cui să-mi deschid inima, la fel cu părinții, nu prea mă pot înțelege.

Sunt ferit de lume, nu vreau să văd pe nimeni, vreau să stau tot timpul singur în tăcere. Cred că toată această situație este doar un vis și continui să cred că într-o bună dimineață, când mă voi trezi, totul se va schimba și va fi altfel, însa mă dezamagesc. Îmi pare că sunt actor pe scena vieții și că totul este doar un teatru. Am pierdut sensul vieții și cred că nu mai are rost să trăiesc și, adesea, am gânduri de a termina cu viața mea, căci o urăsc. Tot ce vreau e să-mi dați doar niște sfaturi de incurajare, căci nu prea am cui să mă destăinui. Ce ar trebui să fac? Cum să procedez?

Relatează istoria ta

Să fiţi responsabili de viitorul vostru, de fericirea voastră, să vă doriţi lucruri frumoase, să vă acceptaţi, în primul rând, felul în care sunteţi

Psiholog, lector universitar

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed

Înscrie un scurt film pentru a susţine pe cei care necesită de sprijinul tău. Ajută şi pe alţii să accepte diversitatea. Înregistrează video

  • Julia

    Chişinău

    Când eram încă foarte micuță îmi plăcea să îmbrac hainele tatălui și, necătând la faptul ele-mi erau foarte mari, mă simțeam în ele foarte firesc ș