Povestea vieţei mele

Rafael
,
Chişinău

Istoria mea nu e una prea înfrumuseţată, dar vreau să transmit un mesaj persoanelor heterosexuale şi o încurajare celor LGBT. Nu pot să zic că mă simţeam în copilărie fiind singur, sau că nu mai sunt oameni ca mine, pentru că îmi doresc să fiu cu un băiat şi nu cu o fată, mai ales în adolescenţă, în perioada pubertăţii. Mama şi familia mea ştiu că sunt gay şi nu vor să mă accepte cu această "boală" în pofida faptului că orice mamă işi cunoaşte copilul încă din pîntece. Mama mea nu vrea, sau nu conştientizează, că eu de mic am fost aşa cum sunt acum, peste un sfert de secol. Îmi aduc aminte că încă din grădiniţă îmi plăceau băieţeii şi nu fetiţele. Chiar de eram mic, îmi aduc aminte cum pe strada, care mergea pe lînga gradinită, trecea de multe ori un băiat cu 8-10 ani mai mare, care foarte tare îmi plăcea, mai ales ochii lui de culoarea apei, un albastru deschis. Iar mama îmi povestea că încă de mic copil, când aveam 1-2 ani, o luam de mână, o duceam spre garderobă şi îi arătam cu mâna o rochie de culoare roşie, cerîndu-i să mi-o îmbrace.

Când am mers la şcoală nu s-a schimbat situaţia, gândul îmi era acelaşi, chiar de ştiam că un băiat trebuie să iubească o fată şi nu un alt băiat. Pe când aveam 16 ani, vara la noi venea în ospeţie un verişor care dormea cu mine pe un pat, şi, intr-una din nopţi, el a început să mă pipăie. Eu i-am răspuns la fel. Şi aşa am început viaţa sexuală. Acea relaţie a durat câţiva ani şi se baza doar pe sex. Peste câţiva ani am început să lucrez la o uzină, iar verişorul... da acel verişor, s-a căsătorit între timp. La uzină am întâlnit o fată despre care eu spuneam că m-am îndrăgostit, intr-un fel, nu ştiu care. Am început o relaţie serioasă şi chiar mă gândeam să mă căsătoresc. A fost până şi însărcinată de la mine, dar a trebuit să întrerupă sarcina văzând că eu mă schimbasem mult. Eu mă îndrăgostisem de pritenul meu cărui i-am spus ca sunt gay. El, fiind un adevărat prieten, mi-a zis că nu poate să-mi răspundă cu aceleaşi sentimente, dar va păstra secretul meu şi imi va fi în continuare prieten. Într-adevăr, aşa a fost. Peste 6 ani după ce i-am făcut declaraţia de dragoste, el a rămas fidel prieteniei noastre, chiar dacă el e hetero şi eu gay. A ştiut să preţuiască prietenia păstrând secretul identităţii mele. Eu m-am despărţit de acea fată, dar am rămas buni prieteni, şi ştiu precis că ea, în adâncul sufletului, mă mai iubeşte.

Doi ani în urmă am făcut o pancreatită, care aproape mă ţintuise la pat. În timpul tratamentului, cât stăteam pe reţelele de socializare, m-am gândit să caut gay pe site, şi scriind "gay moldova" mi-a aparut... uau, o listă intreagă care mi-a deschis o fereastră către "lumea gay-ilor". În două săptămâni mi-am găsit un băit şi ne şi mutasem cu traiul împreună. Eu, într-adevăr ma îndrăgostisem, şi îmi părea că sunt Făt-Frumos pe calul alb. Pe când el s-a folosit de mine. Am ajuns să părăsesc universitatea, visul meu de-o viaţă, ca să muncesc, să ne întreţinem. Mai rău a fost faptul că timp de doi ani am fost minţit. Cel mai dureros, atunci când nu eşti acceptat de societate, familie, rude, colegi doar pentru că eşti gay, şi se mai adaugă şi faptul că persoana care o iubeşti mai mult decât pe tine, te inşeală.

Ne-am despărţit şi cred că era posibil să mă întorc la el, dar mă bucur că am întâlnit o altă persoană care mă face să uit de el, şi ultimii doi ani care le-am trăit. Se comportă frumos cu mine şi cred că e sincer. Oricum, eu mi-am pierdut încrederea aproape în toţi şi în toate. Mă rog lui Dumnezeu să nu se repete acel capitol trist din viaţa mea.

Cu mama aproape ajunsesem să mă judec din cauza unei moşteniri lăsate mie de către bunica. Prieteni nu mai am, surorile nu mai sunt ca altădată, iar tata nici nu începe discuţiile la acest subiect. Cu toţii aşteaptă o schimbare din partea mea: să mă vadă cu familie heterosexuală. Aş vrea ca heterosexualii care vor citi această poveste să înţeleagă că nu eu am ales această viaţă, şi nici nu pot spune dacă e o greşeală a naturii. Eu am încercat să am o relaţie cu o fată şi nu am reuşit, pentru că aşa m-am născut şi vreau societatea să mă primească aşa cum sunt - gay.

Dragi părinţi, mame şi taţi, surori şi fraţi, verişori, mătuşe, unchi, vecini, prieteni şi colegi, nu ne judecaţi pentru că suntem homosexuali, bisexuali sau transsexuali. Gândiţi-vă că se prea poate că lucraţi cu oameni ca noi, sau poate copilul vostru, vecinul sau prietenul cel mai bun e gay sau lesbiană. Iubiţi-vă copilul şi respectaţi-vă vecinul şi prietenul aşa cum este. Nu noi am ales această cale. Oameni ca noi au fost, sunt şi vor fi întodeauna, indiferent de timpul în care trăiţi. Înainte de a ne judeca, încercaţi să vă puneţi în locul nostru pentru o zi. Veţi întelege că suntem oameni şi vrem să trăim în armonie împreună pe acest pământ.

Relatează istoria ta

Dacă tu creezi o listă pe cine să discriminezi, atunci să ştii că eşti următorul în această listă!

Psiholog clinic

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed

Scrie-ne despre viaţa ta. Povesteşte cum ai simţit că eşti diferit, ce probleme ai întâmpinat, cine ştie despre orientarea ta. Relatează istoria ta

  • Vlad

    Chişinău

    Nici nu ştiu sigur de unde să încep, am multe de spus, încat aş putea devia în confuzii filozofice.