Povestea mea

Nedelea Alexandru
,
Pitești

Hey! Numele meu este Alex, dar prefer să mi se spună Lexy... Am 15 ani și sunt o fată blocată într-un corp de băiat...

De când aveam 2 ani părinții mei au divorțat... Eu am rămas cu mama și cu bunica, iar tata a plecat la casa lui. De mică am simțit atracție pentru lucruri de fată: rochițe, rujuri, farduri, genți... etc. La grădiniță copiii mereu râdeau de mine pentru că veneam cu Barbie sau alte jucării de fete, sau pentru că îmi plăcea culoarea roz. Stăteam mereu cu fetele, mă simțeam bine în grupul lor și îmi făcea plăcere să vorbesc cu ele despre prințese, Barbie și rochii. La grădiniță mergeam îmbrăcat ca băiat, dar odata ce ajungeam acasă îmi luam rochița. Mama mea nu a zis nimic de acest comportament al meu... Credea că e ceva trecător. Am ajuns în clasa I, unde, din nou, aceeași problemă... Băieții râdeau de mine pentru că stăteam cu fetele și vorbeam despre haine, machiaje și genți, și pentru că aveam un comportament de fată... Sinceră să fiu, niciodată nu am stat în grupul băieților... Mă înțelegeam super bine cu fetele, făceam schimb de păpuși, vorbeam despre seriale, genți, haine.

Apoi, în clasele 5-7, am încercat să renunț la această feminitate... Am renunțat la Barbie, la haine de fată și la machiaje și încercam să mă comport ca un băiat. În fiecare zi era un chin pentru mine, deoarece nu mă simțeam bine în acele haine de băiat. Apoi am revenit la haine de fată și la machiaje. Am început să realizez că îmi plac băieții... I-am spus și mamei asta, am făcut cea mai mare greșeală că i-am spus. A început să urle, să înjure, și m-a și lovit. Țin minte că mi-a dat o palmă de am căzut în genunchi pe gresie. Din acel moment am realizat că mama mea e homofobă. Mi-a luat machiajele și hainele de fată, și mi-a interzis să mai vorbesc cu un băiat.

Mesajul meu pentru comunitatea LGBT este să nu se lase niciodată călcați în picioare de nimeni, TU ești important, ești născut/ă așa. Ține capul sus, iar dacă cineva te dă jos - ridică-te, scutură-te și mergi mai departe, nimeni, absolut nimeni nu are dreptul să te înjosească, tu ești important și vei fi mereu.

Tot ce îmi doresc acum - este să o fac pe mama să mă înțeleagă și să renunțe la homofobie, iar eu să încep un tratament hormonal și să devin ceea ce trebuia să fiu de la început - FATĂ.

Deci, o spun din nou: CAPUL SUS ȘI MERGI MAI DEPARTE, EȘTI IMPORTANT/Ă.
FII TU ÎNSUȚI!

Relatează istoria ta

Homosexualitatea nu este o formă de sexualitate numaidecât, ea trebuie înţeleasă ca o formă de umanitate.

Sociolog

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed

Asumă-ţi un angajament prin care vei condamna orice tip de violenţă sau ură şi vei accepta Omul în diversitatea sa. Angajament

  • Alex

    Chişinău

    Salutare. Mi-a ajuns totuşi curaj pentru a-mi povesti istoria.