Nu pot să trec de trecut ...

Dim
,
Chișinau

Nici nu știu cum aș începe... Fiecare început pare a fi atât de frumos, plin de speranțe, planuri... Dar viața, sau poate noi înșine, ruinăm ceea ce a fost, este și, poate, va fi!

La moment, sunt într-o altă țară, singur, departe de familie și prieteni, într-un spital, căci, așa a fost să fie, dintr-o mare dorință de a uita trecutul, iubitul - ady al meu, am plecat, mi-am ruinat singur viața, 2 ani în detenție cu mine însumi, 2 ani în care am încercat să-l uit, dar pare a fi imposibil... Ziceam că sunt în spital, cu ceva timp în urmă, organismul meu a cedat! Am făcut tot posibilul să mă autoruinez! Nu răspund la apelurile rudelor, nimeni nu știe ce e cu mine... Peste câteva zile va urma o operație, și, sper că organismul va ceda! Nu sunt egoist, îmi iubesc familia, dar chinul de a fi singur și altfel, mă doboară! Nu pot să zic, că nu am încercat să construiesc o altă relație cu cineva, dar nu a mers! Unui prieten, pentru a fi mai sigur pe mine, îi tot ziceam, că am boyfriend, apoi, peste o perioadă un altul apăruse, dar în realitate, e o farsă!

Sunt simpatic, după cum zic alții, dar sunt singur... Mi-i dificil să-mi găsesc partener chiar și pentru sex, mă autosatisfac de vreme bună! Sincer, mi-i greață de viața mea, de faptul că sunt... Și, sper că în curând nu voi mai respira!!!

Relatează istoria ta

Ca specialist în domeniul nediscriminării, eu nu pot să înţeleg oamenii care îşi promovează propriile drepturi, încercând în acelaşi timp să ignore sau să limiteze drepturile altor persoane

Avocat

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed
  • Alex

    Chisinau

    Cred că cel mai greu lucru pentru un homosexual este să recunoască faptul ca este diferit şi tot în acelaşi timp că e normal.