Demult şi eu am dorit să relatez istoria mea aici. Cred că a venit şi timpul. Cu toţi ştim că trăim într-o ţară de homofobi, nu putem iubi, nu putem să ne exprimăm sentimentele şi emoţiile în mod normal. E foarte greu să lupţi ...

Mi-am dat seama că sunt gay de la 15 ani, am încercat să nu mă gândesc la asta, că poate e vârsta, că poate trece, îmi găseam o mie şi una de explicaţii. Mă întâlneam cu fete, dar oricum ochiul şi inima bătea mai tare când mă uitam la un băiat. Prima relaţie a fost cu un băiat de vârsta mea, aveam 16 atunci, 2 copii fără experienţă, care se temeau să se apropie unul de altul... în fine, nu a durat mult, a fost ceva începător.

A doua relaţie a fost de 6 luni, ne cunoscusem într-un simplu club, l-am iubit foarte mult, încercam să împart totul cu el, şi binele şi răul, nu vroiam să-l pierd, dar la un moment dat îmi dădeam seama că nu e nimic reciproc, nu-mi oferea atenţia şi căldura de care aveam nevoie, măcar câtuşi de puţină.

Am plecat în străinătate şi am rupt legătura cu totul. E dificil să pierzi persoanele pe care le iubeşti, când după despărţire orice lucru îţi aminteşte de el, şi muzica, şi mesajele pe care le reciteşti de 100000 de ori, plângi, suferi...  şi cel mai rău că nu îti poţi deschide sufletul nimănui din cei apropiaţi, din frică că nu o să te înteleagă corect, sau nu vreai să le faci inima rea...

Toate persoanele care au luat-o pe alt drum din viata noastră au fost doar nişte umbre care ne acopereau de soare, nimic mai mult... De ce suntem ignoraţi? De ce nu putem să ne manifestăm sentimentele în public ca şi hetero? De ce nu putem să avem aceleaşi drepturi? sunt doar nişte întrebări fără răspuns, la care te gândeşti în fiecare zi.

Vreau să iubesc, vreau să fiu fericit, vreau să fiu mereu alături de persoana pe care o voi iubi....  "vrea-ul" meu costă prea mult pericol în alte circumstanţe din viaţa mea, părinţii, prietenii, lumea din jur nu mă va întelege cum ar trebui să mă înteleagă. Nu avem site-uri unde să putem să socializăm în siguranţă, chiar şi se petrece doar o singura gay petrece în timp de 2 săptămâini, şi acolo vin şi se apropie şi caută "plăcere pe ore". Lupt mereu pentru fericirea mea, sper că va fi foarte bine. Doar dacă noi vom aduce schimbări, căci dacă nu ne ajutăm singuri pe noi? atunci cine?