De mult vroiam să scriu această istorie, dar nu aveam curajul. Ei bine, aici sunt acum, tăpând la calculator povestea unei lesbiene care s-a întâmplat să fiu chiar eu.

Tradiţional ar fi să vă spun cum am ştiut, de când şi în ce circumstanţe. Ei bine, eu aşa am fost toata viaţa, dar mi-am zis-o în glas doar acum jumatate de an în urmă. Înca de când eram mică aveam asa-zisele "girl crush" şi nici o data "boy crush". Primul meu sărut a fost în clasa a 4-a, surprinzător, cu o fată, aşa între copii, în spatele casei bunicii. Dar adevarul este ca înca dinainte eu nu mă îndragostisem nici macar o singura dată de vreun băiat. Ei bine, după clasa a patra, lucrurile s-au schimbat. Ţin să menţionez că locuiesc într-o familie foarte religioasă, unde se închidea mereu televizorul la orice ştire despre homosexuali, iar comentariile homofobice erau şi sunt la ordinea de zi. Iar eu, fiind influienţată de această gândire, am ajuns să fiu homofobică de semenea, ceea ce este trist, pentru că altfel vorbind, mă uram pe mine însămi.

Am crescut până în clasa a 9-a fără ca măcar să mă fi întâlnit vreodată cu un băiat. Nici măcar un simplu sărut. Dar sinceră să fiu, nu ma înteresau, şi cu toate că le ziceam preietenelor mele că aş vrea să mă întâlnesc cu un băiat, în suflet simţeam mereu confortul că nu eram cu nici unul şi nu aveam nevoie de unul. Bine ca erau zile când mă simţeam singură, dar mereu îmi doream căldura feminina să îmi fie aproape pentru că mi se parea mult mai confortabil şi mult mai plăcut. Nu am gasit pe nimeni.

Ei bine, la liceu, am plecat peste hotarele ţării pentru o perioadă de timp şi având posibilitatea să trăiesc într-o societate tolerantă, am învăţat să-mi respect propria persoană şi să fiu sincera cu mine. Întoarsă înapoi în ţară, am participat într-un workshop unde am întâlnit o fată care mi-a captat atenţia. Ea era una dintre cele mai frumoase şi senzuale ţări din Europa, şi.. magie! Atunci când workshopul era spre sfârşite, am plecat cu ea la Valea Morilor. A decis să mă "răpească" şi ne-am aşezat pe iarbă. Lucrurile au evoluat şi au dus la un sărut. Era prima oară când ea a sărutat o fată şi era prima oara când şi eu am sarutat o fatî în toata firea. Pentru un moment, nu imi mai pasa ca lumea homofobică de la noi ne vedea pe stradă, dacă arătau cu degetul sau dacă faceau glume de prost gust. Acea clipă a fost magică şi am simţit că nu mai aveam loc pentru atâtea emoţii pozitive şi că eram cât pe ce sa explodez.

Ea a plecat acasa 2 zile mai târziu, luând în avion şi prima mea dragoste, primul meu sărut real şi prima mea pasiune. Până acum nu o pot uita şi pentru mine ea mereu va fi importantă. Nu am făcut coming-out nimănui din RM pânî acum o lună în urmă, când i-am zis unei preitene cu care mă înteleg foarte bine. Alţii nu ar întelege, mai ales că mulţi dintre ei fac comentarii jenante pe acest subiect. Tatăl meu, într-o seară, a zis ca îl respecta pe Putin pentru legea anti gay pe care a promovat-o în timpul Jocurilor Olimpice. Tot el a zis că dăcă i-ar putea prinde pe toţi gay-ii şi să le dea foc, ar face-o. Cert e că cu o jumătate de oră mai târziu l-am văzut înflăcărat în faţa icoanelor facându-şi cruce şi bătând mătănii. Ia oameni credincioşi mai suntem!

O întrebare care probabil vă-o adresaţi este: "Dacă nu ai fost nici o dată cu un băiat, cum ştii sigur ca eşti lesbiană?" Păi sunt atâtea fete şi baieţi hetero care nu au nevoie sa fie cu acelaşi sex ca să-şi dea seama că sunt "straight" si nu mie nici o data nu mi-a surâs ideea de-a face dragoste cu un băiat, mi se pare de-a dreptul greţos. Plus că nu mă simt eu comod în compania lor. Mi-aş dori foarte mult să pot interacţiona cu alte lesbiene din Moldova, să avem un forum poate sau măcar vreo modalitate de a discuta fără ca să fiu nevoită să vin la centrul Genderdoc-M. Nu de alta, dar cred că familia mea nu ar accepta niciodată şi atîta timp cât sunt într-o oarecare măsură dependentă financiar de ei, e mai bine să nu tulbur apele. Mă întreb, când va veni ziua aceea când nu va trebui să mă prefac că sunt atrasă de baieţii cu pectoralii goi din revistele de modă sau când nu o sa fiu bătută la cap în fiecare zi că trebuie să mă gândesc la căsătorie şi copii...