Istoria mea

Rado
,
Moldova

Aş fi început istoria mea printr-o simplă prezentare, dar din cauza cruzimii oamenilor din Republica Moldova pentru securitatea mea este mai bine să rămân în anonimat. Voi începe istoria mea cu prima perioadă - copilăria.

M-am născut într-o zi de vară...am văzut lumina, iar apoi inima mea a contenit să mai bată... Timp de 2 zile am stat într-o cutie cu oxigen luptând între viaţă şi moarte, deşi mic şi inocent, încă de atunci am înţeles că pentru mine viaţa va fi o provocare. Mi-am revenit, medicii spunând că m-am născut în cămaşă. Încetul cu încetul m-am însănătoşit...iar la nici 3 ani când am început a crede că într-un sfârșit sunt bine...o altă furtună a bulversat viaţa mea...mi-am pierdut tatăl. De atunci, în familia mea s-au început problemele. Nu pot spune că atunci când era tata ne era mai ușor, dar eram fericit, eram cât de cât o familie. Tatăl meu s-a stins din cauza unor "nemernici" care l-au snopit în bătăi până la ultima picătură de sânge.

Copilăria pentru mine a fost un infern. Statul nu ne-a oferit niciun ajutor. Incredibil, dar pe unde am cerut ajutor, uşile ne-au fost închise din cauza faptului că purtam familia mamei. Au fost zile când nu aveam nici măcar o bucăţică de pâine, nu mai vorbesc de câte ori am rămas fără curent în casă. Iarna adormeam în frig, mângâiaţi doar de braţele mamei. Prieteni nu prea aveam. Mă jucam cu fetele, pentru că ele aveau mai multe jucării. Cel mai frumos cadou pe care l-am primit în copilărie a fost o păpuşă. Aveam şi câteva maşinuţe, dar oricum jucăria mea preferată rămânea a fi păpuşa. Îi făceam diferite hăinuţe, o simplă jucărie, dar care mă făcea fericit cu adevărat. Grădiniţa n-am frecventat-o din lipsa resurselor financiare. Făceam diferite activităţi împreună cu sora mea mai mare.

De multe ori eram discriminat, copiii mă ocoleau pentru că nu aveam tată. În clasa întâi mi-a fost cel mai greu, era pentru mine o lume nouă, de multe ori ochii mei se umpleau cu lacrimi pentru că eram privit ciudat, poate că era din cauza hainelor sărăcăcioase, poate eram diferit. În clasa întâi, chiar dacă nu am avut manuale, am terminat cu note de 9 şi 10, şi 8 la desen. Începând cu clasa a 2-a am început a îndrăgi cartea şi mai mult, din 2003 până în 2011 am obţinut o mulţime de succese, diplome de excelenţă pentru merite deosebite la învăţătură, locuri premiante la olimpiade şi conferinţe ştiinţifice raionale. Anume învăţând, am câştigat respectul celorlalţi. Odată cu trecerea timpului am câştigat respectul celor din jur. Oamenii mă înţelegeau, îmi apreciau calităţile şi abilităţile.

Cât despre homosexualitate, nu sunt de acord cu acest termen. Sunt om ca toţi oamenii şi nu-i permit nimănui să mă judece pentru alegerea pe care o fac. Mi-am dat seama de aceasta pe la 12-13 ani.Îmi era interesant să văd cum e să săruţi un băiat, primul sărut cu-n băiat a fost cam pe la 16 ani. Încercasem şi cu fetele, dar era ceva banal, nu mă simţeam atras, era ca şi cum aş săruta un perete su o bucată de lemn. În prezent sunt student la un colegiu din Republica Moldova, mă iubesc aşa cum sunt şi nu-i voi permite nimănui să mă ruineze. Sunt creştin şi eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte aşa cum sunt, îi sunt recunoscător, ştiu că El există undeva...şi ne iubeşte aşa cum suntem. Eu n-aş putea să omor pe cineva de vreme ce persoana respectivă are dreptul de a trăi. La 17 ani mă simt un om fericit, sunt mulţumit de realizările mele. Mama mea m-a acceptat aşa cum sunt.

Ah, mama cât de mult s-a sacrificat pentru mine. Am găsit forţe să merg mai departe...şi voi continua să lupt pentru fericirea mea pentru că suntem oameni, suntem egali!

Relatează istoria ta

Este foarte corect să recunoşti faptul că eşti un om diferit de ceilalţi prin diferite aspecte, deşi eşti, ca şi ceilalţi, cetăţean al acestei ţări...

Director al Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO)

Abonează-te

Abonează-te la Egali newsletter feed
  • Alex

    La frontiera

    Sunt gay și o știu de mult timp, de mic simțeam că sunt diferit, sunt altceva, nu simt ca ceilalți, nu privesc lucrurile așa, cum o fac ceilalți.